Ploaia cea măruntă
Când încet se varsă,
Ține vreme multă,
Bună-i la recoltă.
Dar mânia deasă
Strică orice casă.

Apa tulbure aduce
Mult gunoi și murdărie,
Multe lucruri ce nu-s bune.
Multe vorbe rele spune
Omu-n stare de mânie
Și-apoi regret-o veșnicie.

Apa când se umflă
Și pe munți i-afundă.
Omul la mânie
Rău se-nfurie,
Nici să nu răspundă,
Cel rău stă la pândă.

Că mânia îneacă.
Și omul cu vază
Când se lasă-n valuri,
Se-ndepărtează de maluri,
Nu mai vede nici o rază,
Nicidecum nu-naintează.

Să nu-ți deschizi nici prăvălia
Atunci când nu poți să zâmbești.
Când inima ți-e mânioasă,
Mai bine să stai în casă,
Mai bine să nu vorbești
Decât să păcătuiești.

Numără pân’ la o sută
Înainte de mânie.
Dar ’nainte de bătaie
Te calmează, fă o baie!
Numără pân’ la o mie,
Să nu regreți o veșnicie.

Contra cerului nu-ntoarce
Pumnul urii niciodată.
Mâna care amenință
Este foarte cu putință
Ca să fie blestemată
Și să rămână uscată.

Oala, ce fierbând aruncă,
Tot pe ea se varsă-n jos.
Tot pe el se-nveninează
Cel ce n-are mintea trează,
Cel ce-i rău și mânios,
Fără teamă de Hristos.

Luna nu mușcă
Câinii care latră după ea.
Treci și tu pe lângă ceartă,
Nu răscoli jarul din vatră.
Cu mânia-i tot așa:
Treci liniștit pe lângă ea.
Amin.
(Marți, 19 ianuarie 2021)